Bash Pagina 71
Rezumat
fun () {...}
Aceasta este sintaxa de bază pentru definirea unei funcții în Bash. Funcția se numește prin simpla folosire a numelui său, urmat de paranteze și acolade, unde se inserează codul care trebuie executat.
Apelarea unei funcții
O funcție poate fi apelată prin simpla introducere a numelui său. Funcțiile sunt folosite pentru a organiza și reutiliza secțiuni de cod, simplificând scripturile.
Parametrii poziționali
Parametrii poziționali ($1, $2, ...) sunt valori transmise funcției atunci când aceasta este apelată. Aceștia sunt disponibili pentru a accesa argumentele primite.
Redirecționare
Redirecționarea permite trimiterea ieșirii unei funcții către un alt loc (cum ar fi un fișier) sau captarea intrării dintr-o sursă specifică.
Datele returnate
În Bash, funcțiile pot returna date fie prin variabile globale, fie prin redirecționarea ieșirii, care poate fi apoi captată cu substituirea comenzii.
Valoarea returnată
O funcție returnează un cod de stare folosind comanda `return`. Codurile de stare sunt valori numerice utilizate pentru a semnala succesul sau eșecul unei operațiuni.
Ieșire
Funcțiile pot ieși înainte de finalizarea completă prin folosirea `return`. Aceasta permite controlul fluxului și poate fi utilă în cazul întâlnirii unei erori sau al finalizării unei condiții.
Variabilă globală
O variabilă globală poate fi utilizată și accesată de oriunde în script. În Bash, variabilele sunt globale implicit; însă, în funcții, este posibil să se folosească variabile locale pentru a evita conflictele.